Context

Pandemia COVID-19 au făcut ca Europa socială să devină un pilon crucial, necesar pentru a se dezvolta într-un ritm rapid. Digitalizarea accelerată și, în general, transformarea pieței muncii, acolo unde locurile de muncă nu au fost pierdute în totalitate, a schimbat peisajul locurilor de muncă, în doar câteva luni, în ceea ce noi numim "viitorul muncii" - lumea muncii post-pandemice. Viitorul este deja aici.

Aproximativ 35% dintre lucrătorii din România și Slovacia au lucrat mai puține ore. În timp ce cea mai urgentă provocare era necesitatea de a sprijini ocuparea forței de muncă pe măsură ce situația pandemică evolua, acest lucru trebuia să se facă având în vedere tranziția tehnologică, economică și socială. Având cea mai bună experiență la firul ierbii, partenerii sociali sunt în cea mai bună poziție pentru a aborda această provocare la nivel național, luând în considerare atât specificul local, cât și direcțiile strategice ale UE.

Pornind de la prioritățile politice actuale ale UE, recenta Declarație de la Summitul de la Porto recunoaște rolul dialogului social și al angajamentului partenerilor sociali pentru o economie socială competitivă și stabilește obiective ambițioase într-o abordare comună a ocupării forței de muncă și a competențelor - o rată de ocupare a forței de muncă de cel puțin 78% în UE, în care cel puțin 60% dintre adulți care participă la cursuri de formare în fiecare an. În acest moment, aceste obiective sunt foarte departe de realitățile din România și Slovacia, în special în ceea ce privește formarea adulților, deoarece ratele actuale de participare la învățarea pe tot parcursul vieții sunt sub 5%. Aceste cifre arată nu numai cât de mult trebuie să recupereze cele două țări, ci și cât de nepregătite sunt pentru transformarea în curs în lumea muncii. La acestea se adaugă și un nivel scăzut de competențe digitale - ambele sub media UE, conform indicelui DESI 2020.

Un sistem educațional care nu răspunde la aceste provocări actuale este principala cauză a acestei rămâneri în urmă, potrivit rapoartelor de țară din cadrul Semestrului european în România și Slovacia, dar și o serie de alți factori favorizanți lipsă: lipsa de conștientizare în rândul angajatorilor și angajaților cu privire la transformările locurilor de muncă și la importanța învățării adulților în domeniu, un sistem național de educație pentru adulți inert, care nu numai că nu răspunde la schimbările de pe piața muncii (noi tehnologii, noi locuri de muncă, noi competențe), dar este și dificil de parcurs pentru construirea unui profil de competențe.

Deși statele membre au pus în aplicare o serie de măsuri de politici publice pentru a reduce impactul pandemiei, majoritatea acestor măsuri s-au concentrat pe munca cu program redus, șomaj temporar/subvenții salariale. Oportunitățile de învățare/formare, în special pentru adulți, au fost lăsate în urmă. Doar câteva state membre au oferit stimulente financiare pentru formare sau au pus în aplicare anumite cerințe pentru ca lucrătorii să urmeze cursuri de formare în perioadele de întrerupere a activității. Nici România și nici Slovacia nu au pus în aplicare măsuri legate de învățarea adulților în timpul pandemiilor și nici nu au inclus astfel de reforme în PNRR-urile lor.

În plus, studiile arată că mulți lucrători adulți sunt reticenți în ceea ce privește dezvoltarea de noi competențe și schimbarea locului de muncă, în ciuda faptului că toate previziunile arată o probabilitate ridicată de schimbare a acestuia înainte de pensionare.

Pandemia a afectat, de asemenea, capacitatea partenerilor sociali de a aborda problemele relevante și consecințele pandemiei, partenerii sociali din Europa Centrală și de Est confruntându-se deja cu o capacitate scăzută de acțiune.

Pe măsură ce automatizarea și digitalizarea își intensifică ritmul, mulți lucrători se vor trezi fără loc de muncă sau în posturi pentru care nu dețin setul de competențe adecvate, ceea ce va afecta negativ productivitatea și bunăstarea acestora. Cel mai recent raport al Forumului Economic Mondial privind viitorul locurilor de muncă estimează că procesul de adoptare a tehnologiei va continua cu aceeași viteză sau chiar se va accelera în anumite domenii. 43% dintre întreprinderile intervievate intenționează să își reducă forța de muncă din cauza integrării sporite a tehnologiei în operațiunile lor, în timp ce doar 34% intenționează să o extindă. 85 de milioane de locuri de muncă vor dispărea, în timp ce 97 de milioane de noi roluri vor apărea, dar procesul de creare de locuri de muncă încetinește, în timp ce distrugerea de locuri de muncă se accelerează. Pandemia accelerează și mai mult procesul de adoptare a tehnologiei în procesele de lucru, după cum a demonstrat criza financiară mondială din 2007-2008.

În timp ce discutăm despre redresarea economică, observăm că tendințele legate de automatizare și digitalizare tind să afecteze mai ales persoanele cu venituri mici, cu locuri de muncă slab calificate, persoane care nu dispun de setul necesar de competențe digitale și care nu au capacitatea de a autosusține cursuri de recalificare și perfecționare. În consecință, impactul social și economic va fi substanțial. În acest context, învățarea în rândul adulților, în special cu accent pe achiziția de competențe digitale, este din ce în ce mai importantă pentru ca persoanele active să se perfecționeze permanent, să asigure o performanță eficientă la locul de muncă, să faciliteze progresul și să își mențină capacitatea de inserție profesională.

Pentru a asigura o muncă decentă și o creștere reală și favorabilă incluziunii, guvernele și partenerii sociali trebuie să colaboreze pentru a dezvolta noi competențe adaptate la revoluția tehnologică la care asistăm astăzi și pentru a pune în aplicare sisteme de învățare pe tot parcursul vieții care să faciliteze dobândirea acestor competențe. În timp ce o reformă sistemică ar putea oferi unele beneficii la scară largă, dar nu și flexibilitate, propunem ca un prim pas o mai bună înțelegere a peisajului, pentru ca mai apoi să începem să construim soluții de învățare experiențiale centrate pe individualitate, mai flexibile, care să fie adaptate pentru a asigura reziliența lucrătorilor. Aceasta ar fi, de asemenea, o modalitate durabilă pentru ca partenerii sociali implicați să își consolideze propriile capacități și să fie în continuare activi în promovarea de soluții pentru învățarea adulților în România și Slovacia.